“Niciodată vocile nu sunt atât de frumoase ca într-o seară
de iarnă, atunci când apusul aproape ca îți ascunde trupul, iar cuvintele par a se naște de nicăieri, cu o
nuanță de intimitate rar întâlnită în timpul zilei.”
Virginia Woolf
Dincolo de viața cotidiană prin care străbatem anotimpurile,
sunt aceste anotimpurile gravate de-o altă splendoare dată de vântul ce străbate
ramurile copacilor și de soarele care atinge culmi înalte. Iar, iarna se simte
cel mai bine la munte, unde zăpada creează impunător un peisaj alb, curățând și
pregătind totul pentru noul Ciclu al Naturii.
Pozele publicate azi au fost făcute în drum spre Bâlea Lac,
dar și la Bâlea Lac, la sfârșitul anului trecut, odată ce au venit ninsorile
puternice. Odată cu aceste poze am simțit acea iarnă a copilăriei, în care
frigul împletit cu albul de nea dă pofta de viață și de joacă.
Amintiri din timpul verii de la Bâlea Lac și Bâlea Cascadă (e frumos și vara, nu?)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu